înțelegere
/ɨn.ʦeˈle.ʤe.re/Etimologie
Din a înțelege.
Definiții
- acțiunea de a (se) înțelege și rezultatul ei.
- (înv.) pricepere, iscusință, inteligență, rațiune.
- bunăvoință, compasiune față de situația (grea a) cuiva.
- comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială, învoire.
- pace, armonie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înțelegere | înțelegeri |
| genitiv-dativ | înțelegerii | înțelegerilor |
| vocativ | înțelegere | înțelegerilor |
| articulat | înțelegerea | înțelegerile |