înșela

Etimologie

Din latină in-sellare.

Definiții

1. (v.tranz.) (înv.) a pune șaua pe cal, a înșeua.
2. (v.tranz.) a induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi.
3. (despre simțuri, facultăți psihice) a nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității.
4. (v.refl.) a-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși.
5. (v.tranz.) a încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste.
6. a ademeni, a seduce o fată, o femeie.

Exemple

• I-a înșelat cu vorbe frumoase.
• Mă înșală memoria.
• S-a înșelat în privința lui.
• Și-a înșelat soția.

Declinare

Sinonime: 1: înșeua, 1: ademeni, amăgi, escroca, încânta, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, (livr.) iluziona, (înv. și reg.) juca, planisi, poticări, prilesti, sminti, smomi, șutili, (reg.) șugui, (Transilv. și Ban.) celui, (Munt.) mâglisi, (Transilv.) tășca, (înv.) aromi, blăzni, gâmbosi, măguli, mistifica, surprinde, (fam.) duce, fraieri, șmecheri, (fam. fig.) arde, frige, încălța, pingeli, pingelui, pârli, potcovi, prăji, (Mold. fig.) boi, (înv. fig.) luneca, 3: greși, 4: trăda, (înv.) vicleni, (fam. fig.) încornora

Etimologie

Din a înșela.

Definiții

1. (înv.) înșeuat, cu șaua pusă.
2. indus în eroare; păcălit, amăgit.
3. trădat în fidelitatea conjugală; (p.gener.) trădat în dragoste.
4. (despre fete, femei) ademenit, sedus.