întăra
/ɨn.tə'ra/Etimologie
Confer întărâta.
Definiții
- formă alternativă pentru întărâta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | întăra | întărau |
întărâta
/ɨn.tə.rɨ'ta/Etimologie
Din latină * interritare.
Definiții
- (v.tranz.) a aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a ațâța, a asmuți, a zădărî (un animal).
- (v.tranz.) a incita pe cineva să facă un lucru.
- (v.refl.) a se însufleți, a se entuziasma, a se înflăcăra.
- (v.refl.) a se porni cu violență, a se intensifica, a se înteți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | întărâta | întărâtau |
Proverbe & zicători
- „Când întărâți câini, să ai ciomag bun”Animale
- „Nu întărâta câinii în sat de vrei să scapi nemușcat”Animale
- „Dacă n-ai putere nu întărâta gâlceavă”Înțelepciune și prostie
- „Nu întărâta viesparul că te mușcă”Animale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică