îndruma
/ɨn.dru'ma/Etimologie
Din în- + drum.
Definiții
- (v.tranz.) a arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi.
- (v.refl.) (reg.) a se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni.
- (v.tranz.) a călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îndruma | îndrumau |