încânta

Etimologie

Din în + cânta (după franceză enchanter).

Definiții

1. (v.tranz.) a produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji.
2. (v.ranz. și refl.) a (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli.

Exemple

• Spectacolul l-a încântat.

Declinare

Sinonime: 1: atrage, bucura, captiva, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, răpi, seduce, subjuga, vrăji, (fig.) hipnotiza, magnetiza, 2: înșela