← înapoi la căutare

împuți

/ɨm.puˈʦi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din în- + puți.

Definiții

  1. (v.refl.) a căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție.
  2. (v.tranz.) a umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție).
  3. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru împuți.
  4. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru împuți.
  5. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru împuți.

Declinare

CazSingularPlural
verbîmpuțeaîmpuțeau

împuțit

/ɨm.puˈʦit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din verbul a împuți.

Definiții

  1. care a intrat in putrefacție, care miroase urât din cauza alterării.
  2. murdar, neîngrijit.
  3. (despre oameni; adesea substantivat) leneș, trândav.

împuțit

/ɨm.puˈʦit/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din împuți.

Definiții

  1. forma de participiu trecut pentru împuți.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică