zburătură
/zbu.rə'tu.rə/Etimologie
Din a zbura + sufixul -ătură.
Definiții
- bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură.
- așchie, țandără.
- (înv.) sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc.
- mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat.
Exemple
- Departe ca la o zburătură de praștie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zburătură | zburături |
| genitiv-dativ | zburăturii | zburăturilor |
| vocativ | zburătură | zburăturilor |
| articulat | zburătura | zburăturile |