← înapoi la căutare

vrednicie

/vred.ni'ʧi.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din vrednic + sufixul -ie.

Definiții

calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere.
faptă de merit, acțiune demnă de răsplată.
vitejie.
cinste.
(înv. și arh.) demnitate.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	vrednicie	vrednicii
genitiv-dativ	vredniciei	vredniciilor
vocativ	vrednicie	vredniciilor
articulat	vrednicia	vredniciile

Proverbe & zicători

„Vrednicia omului se cunoaște după port.”Înțelepciune și prostie
„Scârțâitura carului, vrednicia vatavului.”Muncă și lene
„Vrednicia omului se cunoaște după port”Înțelepciune și prostie
„Vrednicia îți mi-e oglindă”Înțelepciune și prostie
„Cine vrednicia capului nu pricepe, acela lungimea”Înțelepciune și prostie
„Vrednicia "ți mi-e oglindă”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică