verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din slavă vražiti.
Definiții
- (v.intranz.) (în basme și în superstiții) a face vrăji.
- (v.tranz.) a transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare.
- (v.tranz.) (fig.) a încânta, a fermeca.
- (v.tranz.) a descânta; a meni.
Exemple
- A-i vrăji cuiva cu ulcica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | vrăjea | vrăjeau |
Sinonime: 1: descânta, face, fermeca, meni, ursi, (pop.) solomoni, (reg.) boboni, bosconi, boscorodi, râvni, (prin Transilv.) pohibi, 3: încânta
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din slavă vraža, de la vrŭcati („a bâigui”).
Definiții
- (în basme și în superstiții) acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta.
- descântec.
- atmosferă de încântare, de farmec, de atracție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | vrajă | vrăji |
| genitiv-dativ | vrăjii | vrăjilor |
| vocativ | vrajo | vrăjilor |
| articulat | vraja | vrăjile |
Sinonime: 1: descântec, farmec, magie, vrăjitorie, (livr.) taumaturgic, (pop.) descântătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legământ, legătură, meșteșug, solomonie, (înv. și reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, râvnă, râvnitură, solomonărie, 3: farmec, desfătare