← înapoi la căutare

vorbuliță

/vor.bu'li.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din vorbă + sufixul -uliță.

Definiții

  1. diminutiv a lui vorbă; vorbușoară, vorbișoară, vorbuță.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvorbulițăvorbulițe
genitiv-dativvorbulițeivorbulițelor
vocativvorbulițăvorbulițelor
articulatvorbulițavorbulițele

Proverbe & zicători

Sursă: Anton Pann, «Povestea vorbei» (1847, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică