voinicie

/voj.niˈʧi.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din voinic + sufixul -ie.

„Unde creieri mai puțini, acolo voinicie mai mare”Înțelepciune și prostie
„Vinul e dat să-l bea voinicii, iar nu toți”Mâncare și băutură
„Voinicia pe om îl ridică până sus în cer, iar mândria îl coboară”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică