verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză visiter < latină visitare.
Definiții
- (v.tranz.) a merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită.
- a se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc.
- a inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului.
Exemple
- Ne vizităm în fiecare săptămână.
- A vizitat mai multe orașe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | vizita | vizitau |
Sinonime: 1: (se) vedea, 2: (pop.) cerca, cerceta, (reg.) petrece, (înv.) socoti
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru vizită.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză visite.
Definiții
- faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie.
- oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație.
- deplasare zilnică făcută în saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de către medici, însoțiți de personalul auxiliar.
- deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | vizită | vizite |
| genitiv-dativ | vizitei | vizitelor |
| vocativ | vizită | vizitelor |
| articulat | vizita | vizitele |