vitejie
/vi.teˈʒi.e/Etimologie
Din viteaz + sufixul -ie.
Definiții
- (la sg.) însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie.
- faptă vitejească.
- (pop.) haiducie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vitejie | vitejii |
| genitiv-dativ | vitejiei | vitejiilor |
| vocativ | vitejie | vitejiilor |
| articulat | vitejia | vitejiile |