Etimologie

Din italiană viola, dar derivarea nu este clară. Prezența lui r, care nu poate reprezenta decât un l latin, nu a fost explicată; motiv pentru care s-a crezut într-o derivare directă din latină *vῑvŭla (Meyer-Lübke apud Pușcariu 1903; Drăganu, Dacor., II, 623; confer REW 9357) sau într-o creație expresivă (Giuglea, Dacor., III, 594). Derivare din maghiară viola (Gáldi, Dict., 169) nu este mai probabilă, nici cea din neogreacă βιολί (violí) (Cihac, II, 711). Oricum, nu poate fi decât cuvânt relativ modern, ca și instrumentul pe care-l denumește; așa că suntem siliți să presupunem că r se datorează unei analogii, probabil cu vior < viu.

Definiții

1. (muz.) instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe patru coarde (acordate sol-re-la-mi), care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite.
2. (p.ext.) arta de a interpreta o compoziție muzicală la o vioară.
3. (bot.; reg.) (Viola odorata și Viola alpina) toporaș, viorea, violetă.

Declinare

Sinonime: 1: (muz.) violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) scripcă, ceteră, (bot.) toporaș, violetă

Etimologie

Din latină *vivula (< vivus).

Definiții

1. (despre ape) clar, cristalin, curat, limpede, pur, transparent.

Sinonime: clar, cristalin, curat, limpede, pur, transparent

Etimologie

Din vioară.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru vioară.