viermi
/ˈvjermʲ/Etimologie
Din vierme.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru vierme.
vierme
/'vjer.me/Etimologie
Din latină vermis.
Definiții
- nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguieț, de obicei cu o piele lucioasă, care trăiesc în sol, în apă sau ca parazite pe plante și pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vierme | viermi |
| genitiv-dativ | viermelui | viermilor |
| vocativ | vierme | viermilor |
| articulat | viermele | viermii |
Proverbe & zicători
- „Pământ fără viermi, nicăieri nu găsești”Natură
- „A avea viermi neadormiți”Sănătate și boală
- „Când uzi florile Duminica, fac viermi la rădăcină.”Natură
- „Puțini sunt care nu au viermi la inimă”Sănătate și boală
- „Are viermi (căreți) în cur”Sănătate și boală
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică