victorie
/vik'to.ri.e/Etimologie
Din latină victoria.
Definiții
- succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă.
- succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc.
- triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse.
- rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | victorie | victorii |
| genitiv-dativ | victoriei | victoriilor |
| vocativ | victorie | victoriilor |
| articulat | victoria | victoriile |