vesel
/ˈve.sel/Etimologie
Din slavă (veche) veselŭ.
Definiții
- (despre ființe) cu voie bună, bine dispus; voios.
- (despre manifestările oamenilor) care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie.
- care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut.
- care se face cu voioșie, cu veselie.