vecinătate
/ve.ʧi.nə'ta.te/Etimologie
Din latină vicinitas, vicinitatis.
Definiții
- starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini.
- loc vecin cu cineva sau cu ceva; împrejurime.
- cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere (față de alții sau față de un loc dat).
- stare de vecin; vecinie, rumânie, iobăgie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vecinătate | vecinătăți |
| genitiv-dativ | vecinătății | vecinătăților |
| vocativ | vecinătate | vecinătăților |
| articulat | vecinătatea | vecinătățile |