veac
/ve̯ak/Etimologie
Din slavă (veche) věkŭ.
Definiții
- interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completarea unei sute); secol.
- interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare.
- (reg.) mers al vremii, stare meteorologică.
- (la pl.; în forma veci) veșnicie, eternitate.
- (pop. și fam.) viață, existență, trai.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | veac | veacuri |
| genitiv-dativ | veacului | veacurilor |
| vocativ | veacule | veacurilor |
| articulat | veacul | veacurile |