veșnic
/ˈveʃ.nik/Etimologie
Din slavă (veche) vĕčinŭ.
Definiții
- care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern.
- (prin exagerare) care are durată lungă; continuu, permanent.
- (adverbial) întruna, mereu, necontenit.
Din slavă (veche) vĕčinŭ.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică