urâțenie
/u.rɨˈʦe.ni.e/Etimologie
Din urât + sufixul -enie.
Definiții
- faptul de a fi urât, starea a ceea ce este urât; urâciune.
- (concr.) ființă urâtă sau obiect urât; ceea ce este urât.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urâțenie | urâțenii |
| genitiv-dativ | urâțeniei | urâțeniilor |
| vocativ | urâțenie | urâțeniilor |
| articulat | urâțenia | urâțeniile |