umilință
/u.mi'lin.ʦə/Etimologie
Din a umili + sufixul -ință.
Definiții
- sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere.
- (în morala creștină) atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie.
- slugărnicie.
- situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | umilință | umilințe |
| genitiv-dativ | umilinței | umilințelor |
| vocativ | umilință | umilințelor |
| articulat | umilința | umilințele |