ușurință
/u.ʃu'rin.ʦə/Etimologie
Din ușor + sufixul -ință.
Definiții
- faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate.
- rarînlesnire, avantaj, favoare.
- nesocotință, neseriozitate; superficialitate.
- (înv.) înviorare, întremare (a unui bolnav).
- (înv.) însușire a unui lucru lipsit de greutate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ușurință | ușurințe |
| genitiv-dativ | ușurinței | ușurințelor |
| vocativ | ușurință | ușurințelor |
| articulat | ușurința | ușurințele |