tăciuna
/tə.ʧju'na/Etimologie
Din tăciune.
Definiții
- (v.tranz.) a arde ceva până când se face tăciune.
- (v.refl.) (despre unele cereale) a fi atacat de tăciune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tăciuna | tăciunau |
Proverbe & zicători
- „Când iei tăciuni pentru foc de la un vecin, trebuie să lași”Noroc și soartăFamilie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică