târfă
/ˈtɨr.fə/Etimologie
Origine incertă. Poate din turca otomană (طرفه - tırfa, „lucru murdar”).
Definiții
- femeie de moravuri ușoare; prostituată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | târfă | târfe |
| genitiv-dativ | târfei | târfelor |
| vocativ | târfă | târfelor |
| articulat | târfa | târfele |