tulpină
/tul'pi.nə/Etimologie
Etimologie necunoscută. Probabil din bulgară, sârbă trupina, de la trupŭ, confer trup (Cihac, II, 425; Tiktin). Forma învechită este trupină, din care pare să se fi dezvoltat *trulpină, cu l expresiv; r s-ar fi disimilat într-o fază posterioară.
Definiții
- (bot.) parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană, care susține ramurile, frunzele, florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei.
- (bot.) parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele.
- (fig.) temă a unui cuvânt.
- (fig.) origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc.
Exemple
- Tulpina la plantele erbacee mari.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tulpină | tulpini |
| genitiv-dativ | tulpinii | tulpinilor |
| vocativ | tulpină, tulpino | tulpinilor |
| articulat | tulpina | tulpinile |
Sinonime: 1: (bot.) trunchi, 2: (bot.) cotor, tuleu, lujer, (reg.) beldie, 4: (fig.) spiță
Antonime: rădăcină