tron
/tron/Etimologie
Din franceză trône.
Definiții
- scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; (p.ext.) simbol al domniei.
- (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie.
- scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase.
- (pop.) ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte.
- (reg.) sicriu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tron | tronuri |
| genitiv-dativ | tronului | tronurilor |
| vocativ | tronule | tronurilor |
| articulat | tronul | tronurile |