← tron (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tron”

tron — substantiv

  1. scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; (p.ext.) simbol al domniei.
  2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie.
  3. scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase.
  4. (pop.) ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte.
  5. (reg.) sicriu.

tron — verb

  1. (v.intranz.) a se afla pe tron; a domni, a guverna.
  2. (v.intranz.) (fig.) a domina, a adopta o poziție de superioritate; a-și da aere, importanță.