troc
/trok/Etimologie
Din franceză troc.
Definiții
- formă simplă de comerț, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | troc | troace |
| genitiv-dativ | trocului | troacelor |
| articulat | trocul | troacele |