Etimologie

Din latină *toccare.

Definiții

1. (v.tranz.) a tăia în bucăți foarte mărunte.
2. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi.
3. (v.tranz.) a duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească.
4. (v.intranz. și tranz.) a bate, a ciocăni, a lovi.
5. (v.intranz. și tranz.) (fig.) a flecări, a sporovăi.
6. (v.intranz.) a bate toaca.
7. (v.intranz.) (despre o armă) a bubui la intervale dese; a păcăni.
8. (v.intranz.) (despre păsări) a produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului.

Declinare

Etimologie

Din franceză toque.

Definiții

1. căciuliță sau pălărioară fără boruri, purtată de femei.
2. acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii.

Declinare

Etimologie

Din slavă (veche) točiti.

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin întrebuințare, prin frecare, prin lovire etc.
2. (v.tranz.) (fig.) a uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva.
3. (v.tranz.) a ascuți un obiect la tocilă.
4. (v.tranz.) (fig.) a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc.
5. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru toci.

Declinare

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Definiții

1. numele unui joc de cărți.
2. cuvânt care marchează o greșeală în acest joc.

Declinare