(v.tranz. și refl.) a face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin întrebuințare, prin frecare, prin lovire etc.
(v.tranz.) (fig.) a uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva.
(v.tranz.) a ascuți un obiect la tocilă.
(v.tranz.) (fig.) a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru toci.
toci — substantiv
căciuliță sau pălărioară fără boruri, purtată de femei.
acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii.
toci — verb
(v.tranz.) a tăia în bucăți foarte mărunte.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi.
(v.tranz.) a duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească.
(v.intranz. și tranz.) a bate, a ciocăni, a lovi.
(v.intranz. și tranz.) (fig.) a flecări, a sporovăi.
(v.intranz.) a bate toaca.
(v.intranz.) (despre o armă) a bubui la intervale dese; a păcăni.
(v.intranz.) (despre păsări) a produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului.