tir
/tir/Etimologie
Din franceză tir.
Definiții
- gen de sport constând din probe de tragere la țintă (cu pistolul, cu arma sau cu arcul).
- loc unde se fac exerciții de tragere la țintă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tir | tiruri |
| genitiv-dativ | tirului | tirurilor |
| articulat | tirul | tirurile |