tavan
/ta'van/Etimologie
Din turcă tavan.
Definiții
- suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere.
- partea superioară a unei excavații miniere.
- (reg.) scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei.
- (reg.) fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii.
Exemple
- Tavanul al unei camere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tavan | tavane |
| genitiv-dativ | tavanului | tavanelor |
| articulat | tavanul | tavanele |
Sinonime: 1: (constr.) plafon, (astăzi rar) pod, (înv. și reg.) podele (pl.), sufit, (Mold.) bagdadie, (Transilv. și Ban.) cerine