Definiția cuvântului „tavan”
tavan — substantiv
- suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere.
- partea superioară a unei excavații miniere.
- (reg.) scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei.
- (reg.) fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii.