tătucă
/tə'tu.kə/Etimologie
Din tată + sufixul -ucă.
Definiții
- (pop.) tătic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tătucă | tătuci |
| genitiv-dativ | tătucăi | tătucilor |
| vocativ | tătucă | tătucilor |
| articulat | tătuca | tătucii |
Din tată + sufixul -ucă.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tătucă | tătuci |
| genitiv-dativ | tătucăi | tătucilor |
| vocativ | tătucă | tătucilor |
| articulat | tătuca | tătucii |
Din țâță + sufixul -ucă.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țâțucă | țâțuci |
| genitiv-dativ | țâțucii | țâțucilor |
| vocativ | țâțucă | țâțucilor |
| articulat | țâțuca | țâțucile |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică