tărca
/tər'ka/Etimologie
Din tărcat (derivat regresiv).
Definiții
- (v.tranz.) (reg.) a vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tărca | tărcau |
țarcă
/'ʦar.kə/Etimologie
Din maghiară szarka.
Definiții
- (ornit.) coțofană.
- (fig.) (depr.) gură (considerată ca organ al vorbirii).
- epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țarcă | țărci |
| genitiv-dativ | țărcii | țărcilor |
| vocativ | țarcă | țărcilor |
| articulat | țarca | țărcile |
Proverbe & zicători
- „Îi umbla gura ca și la țarci”Animale
- „Fură ouăle de sub țarcă”Animale
- „A fi țarcat la mâțe”Mâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică