← înapoi la căutare

tăciuni

/təˈʧjun/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din tăciune.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru tăciune.

tăciune

/tə'ʧju.ne/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină *titio, titionis.

Definiții

  1. rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără.
  2. boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativtăciunetăciuni
genitiv-dativtăciuneluităciunilor
vocativtăciunetăciunilor
articulattăciuneletăciunii

tăciuna

/tə.ʧju'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din tăciune.

Definiții

  1. (v.tranz.) a arde ceva până când se face tăciune.
  2. (v.refl.) (despre unele cereale) a fi atacat de tăciune.

Declinare

CazSingularPlural
verbtăciunatăciunau

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică