supus
/suˈpus/Etimologie
Din verbul a supune.
Definiții
- ascultător, plecat, smerit.
- umilit, servil.
- (înv. și reg.) așezat sub...; ascuns, pitit.
supus
/suˈpus/Definiții
- (urmat de determinări care indică statul în discuție) persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline.
- (înv.; la pl.) locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | supus | supuși |
| genitiv-dativ | supusului | supușilor |
| vocativ | supusule | supușilor |
| articulat | supusul | supușii |
supus
/suˈpus/Etimologie
Din supune.
Definiții
- forma de participiu trecut pentru supune.
Proverbe & zicători
- „Pe toți supușii tăi să-i iubești ca pe însuși fil tăi”Familie
- „Supușii pururea mai lesne să lege cu lanțurile blândețelor”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică