suferințe
/su.feˈrin.ʦe/Etimologie
Din suferință.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru suferință.
suferință
/su.fe'rin.ʦə/Etimologie
Din verbul a suferi + sufixul -ință (după franceză souffrance).
Definiții
- durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă.
Exemple
- A trecut prin multe suferințe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | suferință | suferințe |
| genitiv-dativ | suferinței | suferințelor |
| articulat | suferința | suferințele |
Sinonime: chin, greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită
Proverbe & zicători
- „Cine n-a îndurat suferințe nu se îndură de alții.”FamilieÎnțelepciune și prostie
- „Cine n-a îndurat suferințe, nu se îndură”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică