succes
/sukˈʧes/Etimologie
Din franceză succès < latină successus.
Definiții
- rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă.
- primire bună, favorabilă, cu răsunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | succes | succese |
| genitiv-dativ | succesului | succeselor |
| vocativ | succesule | succeselor |
| articulat | succesul | succesele |