stăpânire
/stə.pɨˈni.re/Etimologie
Din stăpâni.
Definiții
- acțiunea de a stăpâni și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stăpânire | stăpâniri |
| genitiv-dativ | stăpânirii | stăpânirilor |
| articulat | stăpânirea | stăpânirile |
Proverbe & zicători
- „A pune pe cei blânzi sub stăpânirea celui cumplit”Înțelepciune și prostieNoroc și soartă
- „Pururea să te supui la a locului stăpânire”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică