strună
/'stru.nə/Etimologie
Din slavă (veche) struna.
Definiții
- fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete; coardă.
- sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite, destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului.
- fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit.
- parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strună | strune |
| genitiv-dativ | strunei | strunelor |
| vocativ | strună | strunelor |
| articulat | struna | strunele |