steag
/ste̯ag/Etimologie
Din rusă steag < slavă stĕgŭ.
Definiții
- drapel; fanion.
- (fig.) doctrină, concepție, idee sau problemă importantă, care antrenează o colectivitate într-o acțiune de amploare; cauză în numele căreia luptă un grup social.
- (înv.) unitate militară mai mică, având drapel propriu; trupă mică de oameni înarmați.
Exemple
- Steag olimpic.
- În vechea organizare a armatei, steagul avea aproximativ efectivul unei companii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | steag | steaguri |
| genitiv-dativ | steagului | steagurilor |
| vocativ | steagule | steagurilor |
| articulat | steagul | steagurile |
Sinonime: 1: drapel, flamură, stindard, 2: (turcism înv.) bairac, 3: buluc, ceată, (înv.) bulucbășie