spic
/spik/Etimologie
Din latină spicum.
Definiții
- inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă.
- stilizare decorativă în formă de spic, frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc.
- vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare), din blana unor animale.
- (pop.) vârf de munte; pisc.
- partea cea mai înaltă a acoperișului casei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spic | spice |
| genitiv-dativ | spicului | spicelor |
| vocativ | spicule | spicelor |
| articulat | spicul | spicele |