spiță
/'spi.ʦə/Etimologie
Din bulgară спицa (spica), sârbocroată spica.
Definiții
- fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei.
- stinghie, spetează.
- fiecare dintre treptele unei scări; fuscel.
- (fig.) grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; (p.ext.) origine.
- unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spiță | spițe |
| genitiv-dativ | spiței | spițelor |
| vocativ | spiță | spițelor |
| articulat | spița | spițele |