verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din italiană sperare < latină sperare.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) a considera ca realizabilă o dorință, a avea speranță; a nădăjdui.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spera.
Exemple
- Sper că își va realiza visul.
- Să nu speri nimic de la el.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | spera | sperau |
Sinonime: crede, nădăjdui, (înv. și reg.) se nădăi
Antonime: despera
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru spera.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru spera.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru spera.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru spera.