← înapoi la căutare

speță

/'spe.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din germană Spezies, franceză espèce.

Definiții

specie.
pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicție.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	speță	spețe
genitiv-dativ	speței	spețelor
vocativ	speță	spețelor
articulat	speța	spețele

Proverbe & zicători

„Nu ajungi la bete, dacă nu ai spete.”Muncă și lene Sănătate și boală
„A strânge din spete”Muncă și lene
„A avea spete (multe)”Muncă și lene
„Era vinul bătut la spete”Muncă și lene

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică