spată
/'spa.tə/Etimologie
Din latină spatha.
Definiții
- piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală.
- bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă.
- porțiune a scapulei care susține articulația umărului; (p.ext.) regiunea corespunzătoare a corpului.
- os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede; (p.ext.) regiunea corespunzătoare a corpului.
- (reg.) spătarul scaunului.
- (înv.) sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spată | spete |
| genitiv-dativ | spetei | spetelor |
| vocativ | spată | spetelor |
| articulat | spata | spetele |