smerenie

/smeˈre.ni.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) съмѣрѥниѥ (sŭmĕrjenije).

atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință.
(bis.) evlavie, cucernicie, pioșenie.

„Smerenia arată o mare plecăciune ca mai mult să se cinstească”Înțelepciune și prostie
„Smerenia cu fățărnicie, întreagă viclenie, și ferice de cine o are”Minciună și înșelăciune Înțelepciune și prostie
„Smerenia peste măsură îți arată neghiobia, sau răutatea”Înțelepciune și prostie
„Smerenia cea mai plăcută, cea după vremi prefăcută”Minciună și înșelăciune Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică