singurătate
/sin.gu.rə'ta.te/Etimologie
Din singur + sufixul -ătate.
Definiții
- faptul de a fi singur; starea celui care trăiește singuratic; spec. izolare morală.
- loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare.
Exemple
- Era o singurătate totală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | singurătate | singurătăți |
| genitiv-dativ | singurătății | singurătăților |
| articulat | singurătatea | singurătățile |
Sinonime: 1: izolare, solitudine, 2: pustietate, (fig.) sihăstrie